Boala e în mine de ceva timp
de imunitate medicală nu se teme
n-are început,ci doar se dezvoltă
poezia e în suflet ca o boltă
se găseşte în crăpături de cărămidă.
ea din flutere te face omida.

sînt avertizată cu moartea de moarte
Îmi scriu sfîrşitul infinit din carte.
atingerea ieftină a destinului cu raţiunea.
Boala nu-ţi oferă opţiunea
de-a alegere cît o vrei şi pentru ce
simptomele ei poetul le vede în orice…

Mi-ai rupt spatele pînâ la carne!                                                                                                                                
cu gheare de pisică sălbatică.
ochii în răni vin o să mai toarne,
în pădurea regretelor inimă mi-e buimatică…

indiferenţă,iubire,inutilitate…
cu corp ars stau în spital fără identitate…

din mozaic devii imagine clară,
căci pasiunea de tigru e stopată de somnifere…
Fumătorul din mine nu te mai vrea ca
ţigară…
m-ai împins fără paraşută spre cădere.

Am să mă întind pe frunze de vară somnoroasă
mă trage în visul ei mai mult,ochii îi ridic
şi mă văd pe mine jos şi albă de culoare roasă
ha!rămîne cuiva poeziile moarte  să le dedic…

am într-o mînă floare în alta ochelari
într-o rochie roşie cu chip derutat
-ca o greşeală de tipar îmi reapari!

miros a ziar vechi şi executat…
mă uit în ochii mei de sticlă tăiată
cum?
nu-i misc?!
vîntu a atins doar aerul,
apoi m-a măturat ca iubirea feliată…
şi-am adormit privind umărul…

În perete s-au ascuns gîndurile
pentru fiecare dărîm cărămida din toate puterile…
fără mănuşi îmi rup degetele pipăind libertatea,
pe cînd ea nu-şi manifesta disponibilitatea…

ridic ochii mai sus,dar ei cad mai spre negru
stricîndu-l şi reparîndu-l mă numesc alţii arhitect celebru…
n-am nevoie de glorie,vreau să mă fac un tot întreg
cu peretele pentru care prin artă dreg…

dacă-mi reuşeşte mă voi risipi de la timp şi ploi,
iar în loc de umbră, soarele îmi va da noroi…
perete muiat de inutilitatea existenţei unei căutătoare…
de-i faci ferestre sau de-o scrii cu auriu -doare.

*auriu:(culoarea perfecţiunii spirituale, culoarea sfinţeniei. Pentru a înţelege mai bine semnificaţia acestei culori este de ajuns să ne gândim la icoane.)

Ştiu că nu exişti,ştiu.Dar vreau să cred în faptul
că dacă o să caut mai bine,te voi găsi şi nu voi avea nevoie de explicaţii,
argumente şi convingeri…
E atît de dureros să ascult orice piesa şi să-mi spun:” ce frumos ar fi  dacă
aş avea cui dedica aceasta piesă sau dacă aş avea cu cine să o ascult în ploaie”
Mi-e cald…mă sufoc şi nu  atît de temperatura de afară cît de insuficienţă de lacrimi,
vreau să plîng,dar n-am pentru ce…astfel încep a plînge pentru că n-m,absurd nu?oare să fie corect că unii nu-şi pot
găsi fericirea o viaţa întreagă?atunci la ce bun,scriu despre ea?
Ochii mei  se umezeesc văzînd alţi plini de fericire şi iubire,mă bucur pentru fiecare
zîmbet străin,mai puţin îl zăresc pe al meu.
Astăzi,am vorbit cu luna…ea mi-a repetat de 3 ori că :”va veni timpul”-uneori eram sigură că a venit,dar
mă conving că e doar încă o iluzie şi milă…cît se poate? să dau de nisip mişcător,iar  deasupra mea să cadă
crengi grele şi uscate,chiar dacă datorită lor,încă mă ţin la suprafaţă…
ştiu că se vor rupe şi ele în scurt timp.Dacă vei veni…mă vei salva,dacă nu…aruncă-mi cenuşa în ocean…în oceanul aşteptărilor mele…