Cît o să mă porţi pe balanţa dragostei
Mă duci pe-o extremă necunoscută
Sper să nu fie calea prostiei
De mine deja sistematic trecută.
Înaintezi şi mă întorc inapoi…
Ca să văd,dacă într-adevar te plac
Însă nimeresc răcită în ploi
Şi se preling lacrimile ce-n mine zac.
Mă chemi,apoi m-alungi
De parcă sînt un vînt de toamnă tristă,
Iar viaţa-mi este o camasă-n dungi.
Şi sufletul se face-n poezie avangardistă.
Aranjezi gîndurile pe rafturi separate,
Căci totul e devenit prea încurcat.
Durerile spre mine sînt indreptate.
Spiritul de corp s-a debarasat.
sa mi se fi dat poezia asta fara autor……la sigur era sa ghicesc ca ai scris-o tu…..
eu je am deama style meu =))
foarte draguță poezie, trezește amintiri din primile iubiri
doar că nu e cămeșă dar e cămașă 
in rest e tare cool, să atragi atenție la unele mici greșeli stilistice și ortografice și vei fi cea mai bravo 
pooop