Foşnet de frunze c-aude surdul
ploaia ce-o vede orbul
vîntul ne răceşte pe toţi
nu mai sîntem a toamnei piloţi.
Lumina soarelui a dispărut
cu soare nu s-a mai putut
zgomot de durere m-a pătruns
lumea cu fericire nu s-a uns.
Plumburii nourii au devenit
tu,iaraşi n-ai venit
eşti ca timpul nesigur
ce va rămîne singur…