Am ajuns în iarnă şi tot fără gîndul lui .
Nu mai zăresc zorile de zi,ci mă ud cu apa apusului.
Încadrarea uşoară abordată pentru a fugi de profunzime.
Te văd în oglinda mea doar un moment trecut într-o mulţime…
Albeaţa din jur m-a orbit.miopia dragostei nediagnosticată.
Simt că mai făcut într-o păpuşă paralizată.
Să mă răzbun?nu pot.mai vreau un pic să dorm în :
îngheţul
îngheţat
de
gheaţă.
Sînt o fiinţă naivă ce-aşteaptă cadoul mişcării hormonilor endorfini-
nepregătită…
Gindesti atit de metaforic, incit am impresia ca te pierzi cite-odata prin ceata cuvintelor. Dar e foarte interesant ce faci, succes in continuare.
nu-s deacord cu tine
dupa parerea mea,aceasta poeza este foarte frumoasa, shi are un sens destul de aprofundat 
nu cred ca toti pot sa-l intseleg , dar poate shi eu nu pot 
frumoasa gradatie> “inghetul inghetat de gheata”… pe masura ce citesti, devine tot mai….hmmm….mai “ghetos”……frumos:)