Nu ştiu,dacă scuzele tale mai au loc în a mea memorie.
Chiar dacă dragostea noastră pare a fi alegorie.

Îmi muşc toleranţa infantilă pînă la sînge,
Astfel picătura de ploaie spală buzele şi le frînge…

Limba în care vorbeşti se transformă-n hieroglif.
mă tai precum un creion pe foaie cu un rupt grif.

Nu înţeleg,încă te păstrezi ca pe o cheie de la fericire,
Poate va pătrunde virusul.voi muri eu.şi odată cu mine,tu-iubire…