Umbra's blog

Archive for 2009

Viaţă arsă ca negară
îmi vine să gust de gutuie amară
nu vreau să simt tăcut
din suflet meu aparent dispărut.

repartizez paginile pe număr
că s-a umplut definit acel cufăr
cu combinări din gînduri şi acţiuni…
comit în viată fracţiuni.

antrenor nu am în joacă
cîştigul o să-mi placă,
dar poate ar fi mai bine să pierd?
ca în extremele destinului să cred!

În loc de inimă-raţiune
în loc de diplomă-menţiune
contează ce-am avut sau ce avem,
oricum primim ne bucurăm şi pierdem…

în loc de sentimente-cuvinte
în loc de viaţă- morminte
ne trecem odată cu timpul
ni se distramă mitul…

în loc de îmulţire-scădare
în loc de principiu-părere
taina fuge de aspiraţie
incompabilul-mi trezeşte admiraţie…

Urăsc în ce mă prefac acum
e prea periculos acest drum
nimic,parcă nu mă poate opri
o piedică pentru mine nu se ivi.

nu-s în stare să fac decizii
mă adaptezi în faţa crizii
oricît n-aş analiza mă doare
că se stinge a mea lumînare…

mai am de trecut prin etape
voi reuşi ca umbra-n noapte…
nu ştiu ce vreu si ce-am nevoie
intră prea multă apa în a mea canoe…

Din toate cele spuse de univers
Încerc să scriu într-un vers.
Nimic nu mai are sens,
Dacă nu ştii golul vieţii dens.
Ce spun se transmite mai departe
Cu iscusinţă sau ajung cuvinte deşarte.

O grădină plină de absurdităţi
Săpată din mai multe părţi.
Cel ce fură este pedepsit
Şi cel ce măsura a depăşit.
Unul ce seamănă şi culege necesarul
Nu cunoaşte ce-i banalul…

Foşnet de frunze c-aude surdul
ploaia ce-o vede orbul
vîntul ne răceşte pe toţi
nu mai sîntem a toamnei piloţi.

Lumina soarelui a dispărut
cu soare nu s-a mai putut
zgomot de durere m-a pătruns
lumea cu fericire nu s-a uns.

Plumburii nourii au devenit
tu,iaraşi n-ai venit
eşti ca timpul nesigur
ce va rămîne singur…