Mi-a amorţit răsuflarea dezirabilă
Aerul din ambră psalmodiază aromă necomestibilă.
Cu ochii închişi văd lumina sporadică
Suferă întunericul adîncului de-o boală spasmadică.
Sufletul pribeag mă presează pe punctul strîmb
Febril mă mişc în gîndurile tale ca pe un dîmb.
Nu mă caută pe acolo unde am fost
După generaţii mă pot considera un iz -post.
Delirez pe valul colorat de ploaia nepăsătoare
Verice are un edificiu diafan cu energie nefolositoare…
Energia ta e mult prea folositoare, ea se transforma in versuri..Adevarat, nu pe intelesul tuturor, dar care poet a fost inteles ca catre toti… pentru asta exista critici si comentarii literare