Într-un capăt de linie sfîrşită .
E încă o virgulă cursă prin a regulii gaură.
Îmi trag concluzia despre boala desăvîrşită
Mi s-a taiat din cercul ce-mi formează invizibila aură.
Împărtăşesc durerea cu mine,dar nu aud al meu ecou…
Fug de asigurarea banală\
mi-o caut pe cea fatală.
Poate că dragostea mea neînteleasă,nu are egou…
Nu-mi ajunge loc pentru crăpăturile efectuate de frica actuală.
Inteţionez să strig pînă sparg fierul!
Moment de reculegere pentru dublorul forţei suspendate.
În aer stă cenuşa a fulgilor dogoriţi ca gerul…
Cît n-aş scri,acum,tot îmi vin răspunsuri [negate].
Asta e : punct, virgula si de la capat, prin durere, dezamagire spre soare, spre virf de munte…. Si ce nu s-ar intimpla, un lucru e cert – familia e punctul de sprijin, pe care oricind poti conta