Mi s-a întipărit smoala deasupra cicatricei
Vîntul meu zboară pe baza elicei.
Ploaia îmi udă Ramura Rationalităţii Rare,
Păcat că omul mereu recurge la adaptare…
Doza de gînduri mi-o bag totdeauna-n vene.
Nicicînd nu mi s-au dat atîtea semne
Că drama vieţii se scrie cu cerneală,
Categoric.se termină cînd trece-n comedie fatală…
Se plesnesc de mine mici iluzii elementare
Scutul amneziei se umflă prin dilatare.
Volumul fumului înghiţit îmi plasează mirosul
Debitul vorbirii încet îmi crapă osul…