Adhoc

Îmi scoţi badajul de sînge vechi
Rănirile în ochii tăi şi-au găsit perechi
Îmi strîngi mîna oprindu-mi circulaţia sangvină
Vocea ce mă mîngîie devine divină.

În valurile din păr te joci periculos
Îmi analizezi celulele buzelor minuţios,
Cu acul aspru al aşteptării îmi cos
Haina zgîriată condamnată la tăcere pe dos.

Gîtul mi s-a făcut metalic,ruginit
Iartă-mă singuratate,că de tine m-am despărţit
Insuficienţa ta s-a spart şi capătă contur
Mă terorizează neînţelesul faptelor-ce-l îndur.

Sper ca cuprinderea ta să nu fie demoralizată
Perfuzia fericirii încălţată pe tocuri-mi-e dozată…
Încerc cu tine să acoper nişele încredirilor vîndute
Văd un mucegai uscat pe pereţii dragostei aparute.

Mutarea grijelor din trecut spre viitor este inobservabilă,
Iar frica de a da greş din nou…e palpabilă
Mai pun o piesa pentru castelul de cărţi de jos
Vîntul schimbării vrea să mi-l destrame adhoc!

Cerul şi-o stea…

Din lumină vii umbră întunecoasă
În întuneric te duci ca să nu fii văzută
Îmi joci imaginaţia de te-o stîncă stîncoasă
Mă simt în lipsa ta o oază confuză.

Din miezul credinţei te caut fără sens
Oricum apari cînd nu te chem şi nu t-aud
Mă-apeşi pămîntul de sub concepţie intens
Iar statornicia îmi bate dinspre sud.

Din roua ninsorii încerc să mă clarific
Mă tăvălesc şi fug,iarăşi eşti în urma mea
Ştiu o să dispari cînd trupul o să-l purific
Umbra iubirii eşti atîrnată de mine
Ca de cer o stea…

Fapta

Prea mare cantitate de rămăşiţe
Comportamentele nu-mi sînt din nobile viţe
Mă conduc dupa instincte şi intuiţie
Ce trebuie şi ce vreau îmi sînt în contradicţie.

Sînt într-o sticlă impermiabilă,dar de toţi văzută
Direcţia spre însănătoşire conştientă nu-i credibilă
Mă tîrîi prin apa străină şi hibernară
Un val asasin presimt c-o să apară…

Mă opresc pe urmele impuse
Auzul pămîntului şi cerurilor sînt supuse.
Continuarea firului disponibilităţii sufleteşti m-aşteaptă
Nu mai am răspundere şi răsplată pentru a mea faptă.

Surpriza


Vreau să te deschid ca pe-o cutie ambalată
Stranie doriţă  imediată a goliciunii necondiţionată
Îmi aştept ziua haşurînd cîte o dată aristică
Spirala cunoaşterii pleopei greoaie şi mistică.

Izgonirea ta di tine aduce aşteptări nemeditate
Nu-mi eşti dăruit prin act de caritate…
Cu fiecare descoperire apar tot mai multe…
Asamblez putea interioara sub nimicuri adulte.

Te pot numi ruptura panglicii anticipată de frică
Ca surpriza dinăuntru să nu producă un sentiment de pică …