Adhoc

Îmi scoţi badajul de sînge vechi
Rănirile în ochii tăi şi-au găsit perechi
Îmi strîngi mîna oprindu-mi circulaţia sangvină
Vocea ce mă mîngîie devine divină.

În valurile din păr te joci periculos
Îmi analizezi celulele buzelor minuţios,
Cu acul aspru al aşteptării îmi cos
Haina zgîriată condamnată la tăcere pe dos.

Gîtul mi s-a făcut metalic,ruginit
Iartă-mă singuratate,că de tine m-am despărţit
Insuficienţa ta s-a spart şi capătă contur
Mă terorizează neînţelesul faptelor-ce-l îndur.

Sper ca cuprinderea ta să nu fie demoralizată
Perfuzia fericirii încălţată pe tocuri-mi-e dozată…
Încerc cu tine să acoper nişele încredirilor vîndute
Văd un mucegai uscat pe pereţii dragostei aparute.

Mutarea grijelor din trecut spre viitor este inobservabilă,
Iar frica de a da greş din nou…e palpabilă
Mai pun o piesa pentru castelul de cărţi de jos
Vîntul schimbării vrea să mi-l destrame adhoc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>