Cerul şi-o stea…

Din lumină vii umbră întunecoasă
În întuneric te duci ca să nu fii văzută
Îmi joci imaginaţia de te-o stîncă stîncoasă
Mă simt în lipsa ta o oază confuză.

Din miezul credinţei te caut fără sens
Oricum apari cînd nu te chem şi nu t-aud
Mă-apeşi pămîntul de sub concepţie intens
Iar statornicia îmi bate dinspre sud.

Din roua ninsorii încerc să mă clarific
Mă tăvălesc şi fug,iarăşi eşti în urma mea
Ştiu o să dispari cînd trupul o să-l purific
Umbra iubirii eşti atîrnată de mine
Ca de cer o stea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>