… buzele umede…luminele felinarelor se reflectă în apa drumului…ţin umbrela,dar simt că n-am nevoie de ea,căci nu mi le-a atins altcineva şi mi-e frică să nu crape nu de uscăciune,ci de dor…voi strînge în mîni toate valurile văzute,toate apusurile aşteptate şi toate răsăriturile dormite într-un ghem de aţă încălcită mă voi îndrepta spre tine şi pe drum voi încerca să dezleg nodurile formate şi să-mi las semn ca atunci cînd se va termina aţa să mă pot întoarce anume pe aceleaşi drum,numai că de data aceasta împreună cu tine…

îmi cîntă în minte melodiile acelor seri singuratice şi fără sens…ceea ce nu era valabil acum începe a fi parte din viaţa mea…ce-am trăim odată nu poate fi repetat,dar eu atît de tare aş vrea sp simt naivitatea dragostei,ura viitorului şi căutarea de loc…m-am convins că gîndirea minuţioasă a următorului moment strică din puţinul spontan…

am ajuns să fiu obosită de cuvinte…de litere…am fost laconică pe cît se poate…şi nu-mi pare rău,fiindcă ochii altora contează mai puţin…

ploaia a trezit în mine amintirea acelui inocent sărut din acea prima dimineaţă a noastră…

One thought on “

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>