Prezent…

Dacă vrei să-ţi aduci aminte de cum erai în trecut…întîlneşte persoanele ce-au făcut parte din el şi imediat îţi apar revelaţii…cum am putut să permit să-mi scape atîtea detalii…

Sînt tristă pentru că a aparut un pic soarele,că umezeala nu mi s-a lăsat ca o ceaţă în plămînii mei vechi în stare de putrefacţia monotoniei…devierea cu un pas de mediocratate nu ajută la nimic cînd totul se prelinge cu un ritm  piáno, precum un criminal şi-ar lăsa mesajul cu sîngele victimei pe peretele alb…În somnul nevisat mi s-a agăţat de aţa de la gît- umbra violetă,care îmi trage scaunul dedesubt  cu nu ştiu ce intenţie ,dar ,poate răsplată pentru indiferenţa mea faţă de mine sau aşa aş vrea eu să cred…

Pentru ce mă arunc peste baricade,dacă am murit deatîtea ori încît moartea mi-a devenit viaţă…luptînd devin tot mai alta şi mă mir cît de diferită pot să fiu…şi totuşi zîmbetul adolescentin încă mai zburdă pe buzele mele…păşesc cu neîncredere norii căutaţi de aripile mele obosite de salvare inutilă de căzăturile de jos în sus…

Închid ochii şi privesc prin întuneric ce eram cîndva şi mi-e frică să-i deschid…dacă e mai rău? dacă e mai bine decît m-aş fi aşteptat ? mă compar cu mine şi mi se pare atît de absurd …

Îmi vînd cuvintele gratis cine are nevoie…să rămînă mută în momentul cînd aş vrea să spun cel mai important…să bufnească în lacrimi ochii mei…să se descarce de emoţii cu febră…ca mai apoi să-i şterg cu basmaua cumparată de la vînt…

Dăunez persoanei mele…vreu să scap de mine…să fug în „Pătratul Negru”  a lui Kazimir Malevici,poate acolo eu nu mă voi găsi,ca să mă întorc înapoi…

Rup din mine frunzele toamnei trecute,chiar dacă mă bîntuie şi pînă acum aşteptările vocii interioare…

Am cătuşe cu cheie,dar mi le pun…mă simt vinovată de sînt acum…de ce spun….şi ascult…libertatea îmi provoacă o reacţie adeversă celei obişnuite…nu-i posibil înghit ceaţă confuziei mele,ce bate la uşa deschisă pentru schimbare….

Plec de la acele persoane…mă întorc cu spatele…şi…aud aplauze…tot mai mult şi mai tari…de parcă nişte clovni uriaşi venerează pe cel mai bătrîn…cu cît mai departe …cu atît mai intensive ele sînt…am ajuns…aici…în prezent….

2 thoughts on “Prezent…

  1. Puternic.
    ”cum am putut să permit să-mi scape atîtea detalii…”imi aminteste de spusele tale dintr-o seara.nu stiu daca ceea ce intuiesc eu te-a facut sa scrii postul asta.

  2. Dacă vrei să-ţi aduci aminte de cum erai în trecut…întîlneşte persoanele ce-au făcut parte din el şi imediat îţi apar revelaţii…
     plămînii mei vechi în stare de putrefacţia monotoniei
    totul se prelinge cu un ritm  piáno, precum un criminal şi-ar lăsa mesajul cu sîngele victimei pe peretele alb
    am murit deatîtea ori încît moartea mi-a devenit viaţă
    Îmi vînd cuvintele gratis cine are nevoie
    cu cît mai departe …cu atît mai intensive ele sînt…am ajuns…aici…în prezent….

    copleshitor…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>