Casa mea mi-e străină
uşa principală mi-e haină
nu primeşte pe oricine,
dar oricum nimeni nu mai vine…
e absolut normal praful acumulat…
în cameră un copac mi-am săpat
să pot construi o casă din lemn
cu acoperiş demn
de ploi,tornade,fulgere
să nu trec prin distrugere…
cu antenă către lună
pămîntul reguli să nu-mi impună!
o să am uşa ruginită,dar de fier
să pot cu sufletul în singuratate să pier…