Umbra's blog

Ştiu că nu exişti,ştiu.Dar vreau să cred în faptul
că dacă o să caut mai bine,te voi găsi şi nu voi avea nevoie de explicaţii,
argumente şi convingeri…
E atît de dureros să ascult orice piesa şi să-mi spun:” ce frumos ar fi  dacă
aş avea cui dedica aceasta piesă sau dacă aş avea cu cine să o ascult în ploaie”
Mi-e cald…mă sufoc şi nu  atît de temperatura de afară cît de insuficienţă de lacrimi,
vreau să plîng,dar n-am pentru ce…astfel încep a plînge pentru că n-m,absurd nu?oare să fie corect că unii nu-şi pot
găsi fericirea o viaţa întreagă?atunci la ce bun,scriu despre ea?
Ochii mei  se umezeesc văzînd alţi plini de fericire şi iubire,mă bucur pentru fiecare
zîmbet străin,mai puţin îl zăresc pe al meu.
Astăzi,am vorbit cu luna…ea mi-a repetat de 3 ori că :”va veni timpul”-uneori eram sigură că a venit,dar
mă conving că e doar încă o iluzie şi milă…cît se poate? să dau de nisip mişcător,iar  deasupra mea să cadă
crengi grele şi uscate,chiar dacă datorită lor,încă mă ţin la suprafaţă…
ştiu că se vor rupe şi ele în scurt timp.Dacă vei veni…mă vei salva,dacă nu…aruncă-mi cenuşa în ocean…în oceanul aşteptărilor mele…

One Response to “nisip mişcător”