Ploaia m-a citit prin ochii ce-mi revizuiau vechea mea poezie,mi-a spus că
doar cartea ta poate fi,ceea ce te-ar ajuta în zile de ploaie…Ea te-a
indus în lectură anostă,ca să poţi aprecia ce ţi-a ruinat prin non-lectură sau indiferenţă impertinentă şi sceptică a unui om post-modern…
Atunci ceaţa gîndurilor scrise cu picăturile cuvintelor văzute prin lupă s-au
adunat ca să mă adoarmă în cultură.
Oamenii i-au de la clipă,exact cît au nevoie.Cerneala l-a cucerit pe cititor sau scriitor din momentul apariţiei ei,foile le-au privit prin imagini ca să formeze o pînză de paiangen udă.Ne-am legat la ochi ca să nu observăm că neamul
nostru pe cît evoluează,pe atît degradează şi nu avem curaj să ne schimbăm…
Uităm… şi de aceea şi-a pus ştampila pe tăcere,ca fiind paralela lor…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>