Copac național

Îmi vine să  rup coarja de pe copaci,
Cînd mă gîndesc ce ne-a mai rămas de la daci…
Am uitat de pămînt cu bulgări duri
Tu- popor ,cuvinte și bani începuta-i să furi?!

Se pierde printre bobițe de poamă unitatea,
Iar vinul bătrînesc devine individualitatea…
Pragul e în prag de construcție Europeană
și biata casă părintească e vădană…

Drumul bătătorit e plouat și inexistent
Clopotele nou sună prin frunze indiferent
Demnitatea caută crăpături în inima indoctrinate,
De altfel sîntem suflete trădătoare și abandonate…

6 thoughts on “Copac național

  1. uhuhuhuhu!!!
    ne-o tuflit nationalismu!
    traiasca, traiasca, traiasca si-nfloreasca
    Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca \m/
    bravo colega!

  2. Te ştiu mereu naţiomalistă. Cu toate că eu nu sunt, dar îmi place poezia.

    Trezeşte conştiinţa :)

  3. Nici pe departe suflu de nationalist,dar durere pentru Patrie cu majuscula – da, vad, caci pare a fi patetic, dar pamintul , limba si istoria….. mai departe vezi la Druta; si noi toti suntem patria, si noi ne pingarim limba, noi ne vindem casa parinteasca, noi ne tradam fratii. A nu confunda nationalismul cu patriotismul!!!Bravo,Umbra, de fapt demonstrezi ca nu esti umbra, altii sunt in umbra ta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>