Legănăm…

Își fuma cuvintele și nu le respira…
În ochii lui ceața foi îmbibate cu fum…
Ascultam glasul lui și-mi pierdeam vocea mea…
Și-acum îi simt zîmbetul nefinisat pe frigul somnoros…
Te întind pe memoria mea ca pe iarba umedă din acea seară…
Și-aștept să se reflece luminile orașului în lacul ce ia vieți…
Cînd stau în tăcerea pereților mei îmi imaginez cum tu vorbești cu mine…
Cum îmi repeți frazele tale parazitare…
Cum îmi trăiești clipa în locul meu și nu-s împotrivă…
Uit de egoism,uit de dezgust,uit de tot ce era important…
Încep a iubi cuvîntul uit,dar tocmai de aceea că nu am să te uit
Niciodată…
Te căutam în orice fereastră din trenul ce plecase deja…
Nu înțelegeam de ce o fac,dacă erai alături de mine…
Încerc să mă întorc pe mine din drumul unei posibile iubiri…
Dar drumul mi-i înghețat și ori înainte ,ori înapoi,tot am să cad…
Atunci am hotărît să dansez…să dansez așa cum pot…
Încurcîndu-mă în pași,pierzind ritmul sau fiindu-mi frică să privesc partenerul
În ochi…(ochii acei din ceață)
În suflet îmi oscilează stările de parcă cineva mi-l face pian
și  începe a se juca,fără a cunoaște măcar notele,sunetele,degetele…
nu-mi aștern patul ,aștept să mă culc mereu cu noaptea…cu luna,
ce răgușește toți lupii din pădurea ascunsă de fotografii sîcîitori…
observ cum mi se rotesc gîndurile în cuvinte ca o minge de bowling…
departe de mine sînt acum rimele…cuvintele colorate,folosite,prinse din aer…
vreau să calc zăpadă veche din iarna trecută și  nouă la momentul dat…
împreună  o să legănăm florile tale și mulțumirile mele…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>