Testament…


Mă așteptă scaunul și masa cu multe foi și praf,
dar nici-un gînd mă desparte de scrisul meu pe epitaf…
și am mințit vorbind cu vîntul,că eu îl văd,și îl aud…
mi-e teamă și am curaj să-mi zboare sufletul în stil nud.

și n-am nimic mai mult de spus,atît a fost
menire nu există,cu poezia eronată trăiesc fără adăpost…
nu scriu testement cu mînă-mi stîngace…nu am ce lasa…
și voi-cuvintelor de azi,de mine vă puteți debarasa…

Aici,cum spunea Gr.Vieru:
” Sunt iarbă,mai simplu nu pot fi”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>