Archive for 2010
Troiene numarate
December 5th, 2010 | 
Author: 
îi număram fulgii de pe buzele nesărutate…
În loc ei să le înghețe,ele se topesc,
toate băncile din parc sînt ocupate…
felinarele cu ochii mei despre durere vorbesc…
Mînilor mele le este frig și cald.
că n-am mănuși de culoarea ta invizibilă.
în întuneric fantoma ta pare a fi smarald
luna noastră la lumina lunii este credibilă…
Troiene…troiene de cicatrici și nemulțumiri,
mă uit la măiestria formulei zăpezii false.
gîndurile mele îmi trezesc compătimiri…
somn.trădare.frică.viitor.Noi.farse!
Posted in 
Larvă în epopee
Nu pot deveni în iarna un fluture rebel.
Pe ramura din cenusa ma simt frunză arsă
A trăi o zi – iată singurul țel.
Nu mă văd, nu văd norii, aud doar
Joaca din jurul meu a copilului , ce așteaptă
Transformarea mea cu iluzii. Și eu compar
Cum stăteam și stau în scara lungă pe-aceeași treaptă.
Mîinile neconcepute, legate ca-ntr-un ospiciu
Cu orice mișcare stîngace pînza vrutu-i s-o fărîm
Îmi incep a uita zborul ce crezuta-i că e viciu
Si m-au tăiat (timpurile), apoi am căzut fatal pe tărîm…
Nici sînge. Nici vorbe. Nici vis.
Creator ucis de propria-i idee
Nu sunt un cîntec să pot avea și bis
Uitat am fost ca poetul clasic in epopee.
Aiuresc a ajutor
Aiuresc.Tu nu vezi ? aiuresc.
aşa ar fi trebuit să înceapă un monolog…
spre mine în ploaie…eu privesc.
mă calcă maşina înainte de prolog…
vechi oameni,trec desculţi praguri roase
noii oameni,încalţaţi cu paşi grei îngînă
praf,ceaţă,monotonie,gînduri false…
înghit metal colorat ca să luminez
curcubeul se amînă…
suflet împletit în cruce,tot loc gol rămîine
mă înaduşă,mă carbonizează fularul protector
am operaţie de toamnă…nu trece de la sine…
şi strig…urlu că aiuresc a ajutor…
Pian poetic
cu degete degerate apasă clapele zgîriate
de femeile, pe care nu le-a avut-
îşi cîntă moartea în minor cu note înmuiate
cu fracul rupt…în spate aripi de nevăzut.
îi lunecă mîinele, pedala s-împinge involuntar
sunetul creşte,descreşte şi…stop-linişte de pauză
opreşte oamenii în dosul tunelului ca un boschetar
dar, e poet…aşteaptă pentru a trăi o altă cauză.
pianul îi este cartea alb pe negru scrisă
fracul – masca pusă rafinat şi cu milă
anonimatul său e ca o crimă necomisă
fiecare sărut pe frunte,bancă în parc
e aluzie
de poezie
subtilă…
Inexistentul “re” de înainte
