Agrafă de spital

Eu stau în camera de aşteptare…
şi te-am lăsat să pleci…
oricum nimeni lîngă mine loc n-are,
iar cecul iluziilor
pe numele meu poţi să-l treci…

personajul meu altfel nu e în stare a iubi
decît prea tîrziu ori prea devreme…
idolatrizarea naratorului îl va păgubi.
În cărţi ea(eu) mai are cum să (îl)te cheme.

Închei cămaşă…acoper mînele cu o eşarfă…
Şuier!poate mă aude cineva din medici…
te prind de inima mea bolnavă cu o agrafă.
Ştiu “poetesă fără biografie” o să-mi zici…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>