În vechi…

Era bătrînă cînd vroia să treacă la roşu ,dar n-a facut-o…şi-a adus aminte de acel moment din tinereţea sa şi-a înţeles că are nevoie de ultima ceaşcă de cafea sau poate amintirea e provocată de bătăile prea intense ale inimii depedentă de cofeină…sau din cauza picătorilor de ploaie pe buzele ei,ce se asemănau cu ultimile picături  din fiecare dimineaţă,ce rămîneau în ceaşcă…şi îşi strîngea buzele ca să sorbească lacrimile ploii, era acea senzaţie ca înainte de sărut…

Avea în faţa sa multe cărări iluminate ca pînă la urma s-o aleagă pe cea întunecoasă,plină de regret ,frică sau aşteptări a ceva mai mult…mai mult decît răsuflare,mai mult decît viitor…mai mult decît credinţă…

Cînd înghiţa parfumul propriei singurătăţi a văzut o bancă de lîngă o librărie închisă cu preţuri afişate peste tot,fiind încrezută că are alături de ea cărţile cele mai dornice de a fi ascultate…

S-a  descheiat la mantoul repurtat pe timp de iarna şi din lăuntrul lui a scos portţigaretul şi cu mînele îmflate de frig fura de acolo  cîte-un “dacă” , unii oameni accept lucrurile aşa cum ele vin, alţii le reciclează,toate se întîmplă numai şi numai cînd există dacă, ne rotim în jurul lui şi ajugînd într-un final undeva, nu ratăm ocazia de a gîndi că putea fi altfel, aşa şi bătrînă fără inel pe deget credea că acum , putea fi acasă lîngă pisica ei neagră şi neîmblinzită ,iar bătrînul (soţ)citind ziare expirate… dezastrul situaţii constă în alternativă, ar fi mult mai uşor să avem o singură cale,păcat încep a adera partidul mediocrităţilor şi nu vreau tocmai de aceea susţin bătrîna cînd a simţit ca poate forma sfîrşitul a apelat la slăbiciune…slăbiciune fată de cafea…

O priveam şi-mi imaginam că poate fi o scriitoare, din romanele , poeziile căreia mă inspiram…şi cel mai crud…ştiam că eu pot fi la fel…sau am început a fi ca ea..şi-mi plăcea ideea că într-o zi voi avea acele riduri , acea durere învelită în hîrtie de staniol şi băgata la cuptor la temperatură maximală…şi ard…ard de cuvinte…de sentimente…rămînind cenuşă…scrum pe tot corptul şi mă urc la cea mai înaltă stîncă ca anume acolo vîntul să mi-o  scuture de pe  trup… atunci vroiam să sar ,dar n-am facut-o…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>