Let it be…

here i am in this train called life
letting the voices in my head speak
the anger inside me getting to a peak.

why so many questions
why so many tasks
why so many actions
why? I just ask

you’ve made a big mistake my darling
one which is worse than a crime
it’s me in your hands you’re holding
am I even worth a dime?

when you’ll realize the mistake you’ve made
don’t blame yourself, just please don’t cry
it’s always about the decisions you take
you owe no one nothing, you know why.

did i say crime, i’m sorry, i ment felony
nothing feels worse than a lie.
your excuses, pour down like a melody
without a single fintch in your eye.

yes, i still believe you’re not fucked up
you’re just a little scared of what you can give
and yes, i still believe you’re a beautiful mind
a mind which love and care refused to recieve.

(Vlad Isac)

***

Ce semn ne lasă un inel ?
E cel de jertvă,dăruire…
Degetul ia formă unui tunel,
Ce lunecă cu fortă de iubire…

Miros de fulgi îmi flutură părul…
S-agaţă căldura de fier.
În golul degetului s-ascunde adevărul-
Pentru care muritorii pier…

Şi parcă mînă e bronzată de iluzie
De-i vară sau toamnă rămîne la fel.
E artă moartă şi fără concluzie
De a merge cu fericirea-n parelel…

Se închide-n conchilie izolată prin părţi…
Nu bate nimeni,căci se strică,
Iar exponatul(timpul) s-opreşte doar în cărţi.
Totul coboară,cînd ochii se ridică…

Zigzag

Cade gerul pe plămînii bolnavi de inspiraţie(x2)
Iarna pare a fi o imitaţie
A cremei de pe tortul cu ciocolată
Mîncat zilnic de oameni cu mintea epuizată…

12.01.02 îmi zgîrie mînele sceptice,
Ce încerca a scrie sensuri poetice…
Oglinzi înzăpezite rămîn secrete
Ca biblioteca cu cărţi fără coperte…

Iluzie. abia de mai respir.
Zigzag în cîmp cu zefir…
În  spatele meu doi ochi vorbesc,
Că existenţa  mea  n-o  iubesc.

Penumbra chibritelor…

Aprindeam chibrite cîte-unu la lumina lămpii artificiale

Nu se vedea linia diferenţei,decît arsuri şi mirosuri dictatoriale.

Îmi răstorn cafeaua peste scrum şi jăratic…

Înţeleg am fost pentr-un timp monument artic…

N-am nevoie de flori sau recitaluri în fiece an,

Prezentul poate fi spontan,dar e montan…

Am privire iernatică şi salină…

Cu inimă şi demenţă ţi-am fost concubină…

Azi,te închid ca mîine în cutia de chibrituri incompatibile…

Pentru a te arde.la penumbra lampii perisabile…

Limită redusă…

Papionul îi dezlegat,miroase a rom pirateresc…
Îi cădea batista murdară a ură…
Se vinde şi cumpară – proces firesc…
Ia rămas pe inimă aceeaşi gravură…

Dezgustul pătrunde-n mărgelele aşteptării,
Se descoase sacoul de la mijloc…
Niciodată n-a fost pe nisipul mării,
Dar scrisorile ude le-a ars în foc.

Obişnuia să-şi revină cu dureri de cap,
Iar ,azi, avea dureri de conştiinţă.
Din ieri îi zburau săgeţi cu sens handicap…
E un alcoolic fără sentinţă…