Îi strîngea cu umbre corsetul arogant…
Şi ea nu mai avea aer,închidea ochii şterşi..
Cădea de pe noptieră cărţi,cărţi,şi-un pliant
Cu fotogrofii mirositoare a dansuri cu paşi perverşi…

Grav tăcerile şe asează pe pereţii claustrofobi,
iar mînile inimii zgîrie sticla mozaică
orele sînt cu sînge şi oamenii din mine antrofobi…
ceaşca spartă conţine lămîie stoarsă şi prozaică…

Arunca aroma parfumului seducător,
Ce îi rupea şireturile corsetului boem…
A fost un moment  de demonii ispăşitor…
Şi-a lăsat rochia pe pat şi-am început a scrie poem…