Gaz

Mușc din mărul copt
la umbra lumînării…
Îmi miros degetele cu urme
de sucul săruturilor tale.
Picioarele calcă covorul străin,
aducîndu-și aminte de covorul mării…
Cîndva florile peretelui o să cadă
într-un ritm cu surîsurile mele fatale.
Arunc apa din baie
rămînînd doar cu a sa aromă…
Îmi astup nasul cu bureta stoarsă
și-mi rog răsăritul să cadă-n comă.
Noaptea prin mine mai trage ( un fum)
o răsuflare toarsă…
Îmi descos fermuarul de la ochii îndurerați.
Încerc să nu-mi dezgolesc
privirea
metamorfozată.
Implor,
așteptărilor,
porțile încuiați!
Că vine primăvara
cu iubire
gazată.

2 thoughts on “Gaz

  1. deseori selectez fragmente care ma frapeaza…aici nu pot selecta nimic, riscind sa copii inca o data poezia, complimentele mele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>