Vicii

M-apucat de părul uscat și
m-a plimbat prin orașul în care
plouă.
Îmi mușcam buzele ce sărutau
drumurile fără umbrele.
Tristețea mea și-a lăsat pantofii
și mă urmează în rochie
nouă.
Asezată sub semafor ,
trecutul
îmi împletește părul cu andrele.
Mă tîrîe pe lîngă mașini luxoase,
ce mă stropesc,
iar eu încerc
a-l opri ținîndu-mă
și
rupînd iarba luminată.
S-a desprins brățara ,gîtul rămîne gol
doar cu atenția felinarelor,
ce gîndesc
ca ciorile – tot ce-ar putea străluci
poate fi materie furată.
Mă întorc ca să mă salvez,dar
mai ușor ar fi dacă aș scri deces.
Eram la pămînt sfîșiată de cerneala
roasă de apa pe care îmi curgea suplicii.
Rîd isteric, cînd simt înșăleciune
sau  încredere În tine și În exces.
Excursiile astea îmi transformă visurile,
speranțele în vicii…

One thought on “Vicii

  1. ”Rîd isteric, cînd simt înșăleciune
    sau încredere În tine și În exces.
    Excursiile astea îmi transformă visurile,
    speranțele în vicii….”
    versuri bestiale….POEZIE GENIALA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>