Mai fals ca zborul…

 

 

 

 

Mă cuprind aripile tale,

Iar vîrful lor îmi taie toate bijuteriile

De

Pe

Mine.

Se-ncepe furtuna.

Sînt în goana de regrete

Ca să-mi le poţi flutura

În substratul de uitare.

Îţi pronunţ ochii ca o interjecţie

Ce au culoarea durerii şi torturii…

Mă joc cu zborul tău,

Te leg bolnăvicios de patul inimii,

Te dezleg cu geana

Care mi-o sufli de pe

Obrazul umed.

Vreau să mi-l ard,

Ca lipiciul obsesiei tale

Se dispară

Şi cenuşa-ţi să cadă

Pe aripile deja derăpănate

Iar

Tu

S-o

Scuturi peste ochii mei

Ca să mă orbeşti cu iubire…

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>