Scena Evei

Îşi arunca sacoul de pe umărul stîng

Pe cel drept…

Şi-i cădeau ochelarii că-i venea prea multă lumină.

Era a două pereche de ochelari,căci prima

E pentru întuneric.

 

Călca şi cauta piatra în care era cioplită

Iluzia de „a fi”  într-adevăr…

Se răneşte.începe a urla la soare!

…pînă îi arde limba…

 

În loc de ea i-au crescut muguri

Şi

Cînd

Încerca a se minţi,îngheţa gura în mijloc de primăvară.

Iar

Cînd

Încerca a se salva se desfăceau mirosurile de început…

 

Scena se repeta la fiecare moarte.

Eram martor la declanşarea cutremurului timpului…

Atunci

Fructul(mărul)

Căzu la pămînt

Şi nu

În gura Evei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>