Poezie ploioasă

 

Ajută-mă în ploaie.

O chem  ca să-mi picure în ochi…ca medicament,

Să-mi împăinjenească tristeţea

În formă de capcană pentru zîmbetul…colorat..

Cînd s-a început cutremurul cerului eram cu ceafa,

Nu vedeam stolul de ciori,

Ce aveau în cioc cîte-o picătură de ploaie…

Ele au căzut pe rînd:

Prima- am uitat-o după a doua.

A doua- mi-a rănit umărul sărutat.

A treia – căzînd striga că vrea înapoi

şi-am întors-o suflînd cu buzele,

căci plămînii erau îmbibaţi

cu

cerneala,ce curgea de pe ciori…

n-a mai rămas nici-o picătura …

-         Eram murdară de ploaie;

-         Eram udă de cerneală;

Genele au atins obrajii,

cînd tu ai venit şi mi-ai întors capul

spre acest tablou ,

mi-ai zîmbit şi l-ai sters strîngînd pumnul zdrobit.

Sub braţ aveai o gravură pentru noi.

Ai vrut să sufăr.

Ai vrut să-ţi cer ajutor,

Iar

Eu

Am vrut să Ploaie…ori să mă ajuţi în Ploaie…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>