O floare din mine…

 

 

 

Şi dacă pînă acum,aşteptam noaptea

să-mi fie alături de umbra mea,

apoi

de ieri mi-e frică de ea…

nu mai vine singură…

ci cu insomnia blîndă.

Gîndul că n-am să pot pe cîteva

ore să nu gîndesc , mă face mai gînditoare

ca oricînd.

mă închid în coţul patului şi aştept

ca zorile să-mi închidă ochii,

ce caută oglinda lor…

Am părăsit pasul

înainte

înapoi

umărul respiră cu avalanşa de

voci din părţi.

Îmi zîmbesc propiilor simţiri şi

le îngrop

într-un

ghiveci

spart

şi sper.

ca să-mi facă soare floarea imposibilă.

Înghit fiecare petală

cu degetele arse de licurici.

şi palma-mi scuipă întuneric,

acoper cu ea ochii

şi-ncerc s-adorm obosită,

dar

senzaţia că piciorele cad

în groapa din cer

mi-aduce anumite de un oarecare coşmar…

şi dacă e aşa ?

atunci eu dorm ?

îmi plouă cineva cafea în cap,

se face noapte…

din noapte-noapte

ajung.

e un calvar cu revelaţii

ce pot trăi şi fără mine…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>