Noi simteam

 

 

În lacrimi mi-ai abandonat mirosul

tău de mentă varatică.

Ele se strecurau printre genele înnegrite

De

Soare.

Aveai un ceas din stele

Şi

Cînd cădea una

Se prelungea timpul.

Îmi scoteai inelele

De parcă

le-ai tăia

dintr-un copac

lîngă care

ai stat cu prima ta dragoste

şi le înlocuieşti cu săruturile tale sterpe.

Am scris şanse,

Le-am şters

Şi le-am înmuiat

Ca pe nişte fotografii

Făcute fără bliţ.

Acum şi nicioadată

Am fugit spre

Greşelele mele ,

Fiindcă toate sînt

Legate de tine.

Şterg apusul,

Căci fiecare răsărit

Cu gîndul la tine mă conduce spre beznă,

Beznă cu lumină.

Nu vorbesc decît :

  1. Draperiile după care ne ascundeam de maturitate
  2. Încălţămintea ce-o lasam pe covoraş alături,oricum plecam mereu împreună
  3. Ultimile atingeri ale vîrfurilor degetelor ca şi cum  ar fi amprente digitale ca se depistăm criminalul sufletului nostru

3,2,1 noi nu vorbeam.

Noi simţeam.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>