d de la d

 

Luminaţi-mi lacrima

Ca să-mi străbată

Ochii .

Şi eu să-i închid

Din neavînd ce face…

Şi-am să număr coastele cu pana de cerneală

Şi-am să scriu poezie pe mine…

Şi-am să fur hîrtie de la copii ,ce fac avioane.

Şi-am s-o împletesc pe trup

Pentru

A

Putea

Re-scrie…

Dubla mea poezie,

Să vă aştepte

În

Minuni.

Fac ghem din zîmbetele mele

Şi-l avîrl pisicilor egiptene

Ca

Şi

Zîmbetele mele

Să cunoască cimitir special.

Văruiesc drumul din spate

Ca oricare/ oricine să

Poată

Lăsa

Memorii ,

Iar

Maşinele durerii

Să aibă

Proprietari

Amnezici.

Vorbesc cu fiecare

Deget

În parte

Şi cele de la picioare scriu cu flori de iertare…

În grădina purgatoriului…

String pumnul,

Trag ca din puşcă

În inima mea,

Scuip praful

Şi-l

Las

Să se usuce.

Se înmoaie dorul de la dezgust.

 

Precum nevoia

 

Ploaia n-are nevoie de oameni.

Precum…

Oamenii au nevoie de ploaie.

 

Am nevoie de bărbatul fără ciorapi.

Precum…

Divanul are nevoie de ciorapi.

 

 

Vîntul îmi zgîrie gîndul.

Precum…

Creta zgîrie strunele pantofilor de toamnă.

 

Ochelarii îmi citesc poezia.

Precum…

Poezia mă scrie/mă descrie pe mine în ploaie.

 

De soare n-am nevoie.

Precum…

Inăscutul are nevoie de testament.