gălăgie Și Eva

 

E gălăgie de lacrimi în sufletul unui actor nerecunoscut

Zîmbet desenat…înnntins pe pînza cu cerneala poetului.

A strîns amintirile într-un ghem în jurul căruia încerca a dansa,

Dar se-mpleteau picioarele în formă de inel

Căzut pe pămîntul plouat… și-apoi tăiat liniar ca pe gheață.

În soare transparența îl dezbracă de puterea construită,

Ochii lui fără culoare rămîn ca pianul fără clape,

Un exponat al propriei destrămării.

O dezlegare de dureri și împărțirea lor în bucurii,

Cîntări de lumină în inima cu bătăi fripte de focul limbii a iubirii.

Și se ascunde sub umbrela grea de negru,că nu-nțelege lumea,

Cînd vine la nunta sa fără cravată.

Și-i cade totemul în cap,și-l lasă-n comă de idei

și el așteaptă…

În mîini fără linii,bătrîne de-atîtea atingeri tinere,

Ce le revarsă în uitarea obositoare.

Se-nvîrtea alături și-năuntrul lacrimilor sale…

Erau lacrimi de bărbat,

Schimbătoare de crepuscule.

Înghenunchiate fi vor femeile nedemne de ele!

Am cunoscut

și

eu

așa bărbat

și

îl

iubesc.

Că m-a făcut femeie demnă

Precum din coasta lui Adam

A

Apărut păgîna Eva…

 

One thought on “gălăgie Și Eva

  1. imi plac cum se citesc literele de pe aceasta poezie…..
    P.S. nu te superi daca vb asa un pic cu tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>