Nu mă gîndi din Universul – cerșător de vise,
Căci locul meu e-n umbra trecătoare…
Nu mă iubi cu miros de promisiuni iluzioniste!
Eu am aromă de efemer destin și patimă.
Balansează praful ochilor mei cu cei a Lumii,
Iar kilogramele de lacrimi zboară la picioarele tale.
Îmi scriu suferințe de toamnă în iarnă
și mă ard în sacrificii,
ce le șterg ca pe culorile curcubeului din oglindă.
Reci amăgiri că momentele rămîn la un singur moment.
Pleacă literele din stările mele nepămîntene…
și-atunci nu mă dezgoli de sunetele lor firave și umile.
Deschid o durere goală cu degete sparte de lipsa trupului meu.
Nu
Mă
Găsi,
Nu
Mă
Căuta,
Nu
Mă
Afla ,
Căci mă voi dărui ,
Dacă
Voi
Exista
Alături
De
Tine.