13 cm

-          Straturi! Straturi,straturi…

De lacrimi înghețate

Pe întunericul  vîntului de iarnă.

Gust de tăcere,ce-o simt pe

Vîrful limbii fără receptorii gustativi.

Irosesc viața ironizînd-o

Pînă la tragicul presentiment

De moarte juvenilă.

Cu degete umflate pe obrajii

Tăi jenați fără pană,

Ating ca să citesc golul alb

Ca o oarbă artificială,

Boala fiindu-mi menirea

și

mă/te acuz pentru acostarea

desăvîrșită

într-o ocnă

rurală sorbită

cu ochii care nu-i

mai revedem,regăsim,

care au doar

-          Straturi…straturi, Straturi!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>