Inimă desfăcută

Foi și petale îți înșir

Pe palmele tale neliniate.

Biciuiesc fiecare iertare

Pentru plimbările pe

Marginea trădării.

Sîngele meu

Îți urmărește

Respirația putredă

Cu uitări ale rotungimii

Umerilor mei.

Lunecau,cîndva pe ei

Obrajii tăi ca valurile

Într-un după

Arimcarea pietrei cu sărutul

Degetelor mele.

Și mă cuprind cu praful

Stelelor moarte,

Iar genele mai așteaptă,

Creștetul tău docil.

O palidă putere,

Care mă strîmbă

În oglindă din lut.

Îmi port închisoarea ingrată

Cu deținuții fără celulă

Ei aleargă cu handicap prin

Holurile cu hoituri,

Unul din ei,ești tu

Cu actorul din tine,

Altul e dezgolit de trup

și conține doar boluri,

în care cresc copacii luminii,

celalalt mărturisește zilnic

criminalul din sine prin

moartea mea,

la fiecare apariție a decadenței personale.

Crepusculul trăiește

Nelalocul lui

Ca plăcile de patefon

În ploaie.

Un apetit ponosit

Pentru nuferii

De pe ecourile tale,

Dar sunt prea departe

Ca

Să zîmbesc

De la mirosul lor mișel

De inima mea desfăcută.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>