A mai rămas

 

Înăuntru ai lăsat
ora 04.17
cu un cuţit înfipt teatral,

amestecat
în sensul invers mişcării acelor de ceasornic
şi rana era mai vie decît ochii mei.

Alerg să-aleg legătura înstrăinării…

Înăuntru ai lăsat
flori fără petale şi miros
erau rupte din romanele noastre preferate.

Îi pierd,se pierd în prima zi a amintirii tale!

Sărută-mi ochii,ca buzele să vorbească durere,
Împreunează-mi mînele – ca paşii mei să te cînte.

Înăuntru tu
niciodata n-ai
să mai
minţi
şi n-ai să afli de afara
ce-ai lăsat
şi dacă
a
rămas…

Urmatoar(ea/ul)

 

Eu sunt prietena cu ploaia,
iar tu prietenul soarelui,
ce daca soarele alunga ploaia,
oricum pamintul dragoste
n-ar putea exista fara ambii.
Tu te daruiesti tuturor,
iar pe mine ma simt
doar cei cu oasele desfacute,
cu muzica in ochi,
cei dezculti de smoala ferestrei.
Sunt pregatita pentru
urmatoarea a ta parada
a faptelor eroice
in numele
propriei ingalaciuni.
Cu inima mea submarina,
da-mi inapoi malul
cu inscriptia :” Te iubesc! ”
Voi fi alaturi,
la urmatoarea  a ta dragoste,

la urmatoare tradare,
la urmatorul orgoliu,
la urmatorul zimbet…
Eu am sa-mi port
doliu,caci tot ce-am fost
tie ti-am daruit.
Am sa ma nasc,cind
tu o sa ma
omori din tine.