Femeia din cearşaf

în fotografie VeroNica ,fotografia care mi-a început poezia

 

Femeia din cearşaf
Are paraşută.
Sare în patul tău dansînd ironic pe nervii tăi,
Iar cuvintele tale se opresc
Cînd sub albul dimineţii
Ochii ei mototoliţi
Te caută de după soare.
Cu o mînă dezgolită,
Cu alta îţi atinge sfîrşitul surîsului…
Îti şterge celelalte femei
Lîngă care ai zîmbit altfel,
Ci nu cu ceară roşie ( folosit la sigilarea scrisorilor)
Pe inimă.
E femeie- motiv:
Pentru ea te iubeşti cu ploaia,
În numele ei aşterni patul cu boabe de cafea.
Spatele ei e fum de ţigară,
Pe care tot îl săruţi,
Căci nu mai înţelegi
Unde-s umerii-
Sunt doar dealuri,
Dealuri în forma femeiei tale.
Femeia din cearşaf
E mai îmbrăcată goală…
Ea pleacă
Fără
Uşă,
Fără balcon,
Pleacă dacă nu o primeşti
Cu lacrimi din sabie…
Ai grijă! De umărul tău-
Ţi-l va tăia
Ca pe sare
Pentru borşul
Pregătit de femeia din bucătărie
Lîngă care
Vei trăi,
Oricum.