Prim

 

Nasturele naste o bomba.

Cu fiecare treapta a scarii

Tot mai tare

Iti scoti pielea de pe palme

Ca sa incerci sa nu-ti

Dezgolesti oasele…

Si nu reusesti

Un revolver de la distanta

Egala inimiii tale cu a lui-

Impusca!in zeroul camasei

Din partea dreapta.

Desen flori in alb-negru

Si astept

Sa se descompuna …

Cos din lut un ulcior,

In care sa ascund ce-a mai ramas

Si sa-l sparg

La urmatorul nasture.

Simt ca-mi iese spiritual

Prin gratiile sinteticului,

Iar ochii vopsesc crapaturile

Omniprezente pe corpul vertical.

Calc drumurile serpuite

De atingerele vulgare

Si neinteresate de indreptarea lor.

Si daca am ajuns la al treilea nasture,

Ceilalti asteapta capul crocodilului

In capcana ironico-dramatica

Cumparata de stapinii precedent.

Stiu ca n-am sa ajung la ultimul nasture,

De –aceea il bag

In degradare.

Un strop de nasture

Poate va ramine

Incheiat si putred

Pe dinauntru.

Cu iubire pe genele,

Ce se dezbina

La fiecare lacrima de sacrificiu

Constat ca :

Suntem captive ai propriilor idealuri

Si ne uitam fiinta-n prim nasturi.