Întreg.

 

Într-o zi am să dispar…

Am să urc scările alegerii mele,

Cu saci din imagini spirituale,

Vor apărea întrebări mai grele

Ca sacii şi am să cad

Pe scara a 7, o să mă rog la scare a 8

Să mă tragă-n sus ,dar ocna

Din ochii mei o să mă

Închidă în fereastra-salvare…

Am căutat în tine,

Ceea ce eu am pierdut de fiecare data

În altcineva :

Ca să mă întregesc.

Şi acum întreagă găsindu-te…

Rîndurile din semnele negre ale corpului tău

Stinge scanarea minuţioasă la spitalul gîndurilor noastre…

Unda şi reflecţia ta mă prind în umbre,ce dirijează ecoul

Mărturisirilor balzamate în fericirea idioată a timpului nostru.

Să mă laşi să dispar,

Priveşte plecarea mea pînă mă reîntorci

În nopţile cu adevăr şi cu împreună…

Plinul din voi

Soarele e prea plin de stele,

Scrumul e prea plin de foc,

Apa din piatra din inima se aduna în ochi

Şi plîng bucăţi de cutremur…

Se ruinează sufletul

Dornic de a sădi singurătăţi

Pe cîmpul plin cu muguri

După o iarnă,în care

Calendarele nu existau…

Aceeaşi clădire e pipăită cu aceleaşi

Degete sparte de linii circulare şi apăsătoare.

Se accelerează pedala din spate ca drumul fără

Semn şi fără troleibuze cu bilete către tine.

Acel tine din altul…

Pentru care te dezbraci

Într-o manieră poetică

Şi se încălzeşte limba,

În care

Îi spuneai cît a lipsit plinul din voi…

 

Insuportabil şi inimile

 

Îmi rup inima şi-o las în inima ta

Ca să bată odată cu ea…

Îţi rupi inima şi-o laşi în inima mea

Ca să oprească odată cu ea…

Un schimb de inimi şi aşa asemănătoare,

Vreau ca pulsul să-şi aibă casa în partea stîngă

A trunchiului copacului fiinţei mele.

Fierbe pe buzele noaste pomuşoarele glasullui mut

Din diafragma zîmbetului…

Pe-o buturugă de cristal şi pe-o notă

De plimbare nocturnă numărăm cerbii,

Care fug spre apusul ploios…

Un doc boţit ca o foaie,cînd demonul creaţiei

Taie orice cuvînt nelalocul lui…

Pe marginea docului doarme o lumînare în culorile

Curcubeului şi-ţi permite să-ţi alegi ochii

Pentru peisajul în construcţie

Făcut de doi.

Leg picioarele,leg mînele,leg nările,leg rugăciunele

Şi

Te

Las

Să fugi,să cuprinzi,să respiri,

Să te salvezi să fii cu mine fără mine…

Te aştept în lampa iubirii netrăite,dar insuportabil

De necesară…

îmbibat.

 

Ploaia e îmbibată-n  mine…

Ochii mei curg cu nori verzi,

Părul meu lungit la podea

Miroasă ultimii tăi paşi

În camera acoperită cu mere

Ca un teren minat.

Obrajii dansează pe pereţi

Sub o piesă murmurată de buzele-tunet:

Zgomot prea încet pentru urechile mele bîltoacă.

Înăuntru sunt umbrele,haine greioaie şi încălţăminte murdară cu frunze,care

Bufonează ecusonul paznicului din vama cu bilet de tranzit.

Am piele mascată cu soare de iulie,ce aşteaptă să fie roasă

De săruturile peştilor din marea clădirilor…

Un fel de extaz urban şi demonic.

Satul din inima mea se dezvoltă ,după ploaie…

Într-un vis a fiecărui workaholic.

Mă desfac într-un ghem cu mîna stîngă întinsă

Pentru un ban oferit de trecătorul milos sau indiferent,

În numele oricui/ orice

Te rog / mă rog

Rămîi în ploaie,

Corpul meu se caută

Pentru a putea pleca

Fără precedent.