îmbibat.

 

Ploaia e îmbibată-n  mine…

Ochii mei curg cu nori verzi,

Părul meu lungit la podea

Miroasă ultimii tăi paşi

În camera acoperită cu mere

Ca un teren minat.

Obrajii dansează pe pereţi

Sub o piesă murmurată de buzele-tunet:

Zgomot prea încet pentru urechile mele bîltoacă.

Înăuntru sunt umbrele,haine greioaie şi încălţăminte murdară cu frunze,care

Bufonează ecusonul paznicului din vama cu bilet de tranzit.

Am piele mascată cu soare de iulie,ce aşteaptă să fie roasă

De săruturile peştilor din marea clădirilor…

Un fel de extaz urban şi demonic.

Satul din inima mea se dezvoltă ,după ploaie…

Într-un vis a fiecărui workaholic.

Mă desfac într-un ghem cu mîna stîngă întinsă

Pentru un ban oferit de trecătorul milos sau indiferent,

În numele oricui/ orice

Te rog / mă rog

Rămîi în ploaie,

Corpul meu se caută

Pentru a putea pleca

Fără precedent.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>