Plinul din voi

Soarele e prea plin de stele,

Scrumul e prea plin de foc,

Apa din piatra din inima se aduna în ochi

Şi plîng bucăţi de cutremur…

Se ruinează sufletul

Dornic de a sădi singurătăţi

Pe cîmpul plin cu muguri

După o iarnă,în care

Calendarele nu existau…

Aceeaşi clădire e pipăită cu aceleaşi

Degete sparte de linii circulare şi apăsătoare.

Se accelerează pedala din spate ca drumul fără

Semn şi fără troleibuze cu bilete către tine.

Acel tine din altul…

Pentru care te dezbraci

Într-o manieră poetică

Şi se încălzeşte limba,

În care

Îi spuneai cît a lipsit plinul din voi…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>