Mai simplu cu mine

 

Arunc în mine lumini…

Ca la întunericul ,pe care îl am în mine

Nici umbra nu mă mai recunoaşte

În noaptea singurătăţii mele…

Iartă-mi gîndurile cu nevroză.

Decît ori zic dor vorbesc cu vîntul ce-mi face muzica din căşti…

Ploaie cu noroi,noroi verde făr fraze romantice şi fără chinuri declinate.

Îmi tremură doar degetul cu inel,iar restul corpului vertical alunecă în nefiinţă…

Nu mai prietenesc cu mine

La etajul cu cactuşi uscaţi la balcon.

Nu vreau să, nu vreau să rămîn

Acolo

Unde

N-am sentiment boreal…

Nu sunt unică,dar sunt unica

Care

Rece

Arde ochestra toamnei care pleacă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>