Nu vine ceva nou

 

Mă cheamă tot dinăntru,

Dar nu răspund.

Îmi asurzesc oasele,pielea şi gîndul.

N-am nevoie de mine,

Sau de mine urîtă,

Căci cel mai des mă cheamă

Grotescul eu.

Particip la viaţă în formă

De carouri şi cadonez pătrăţele

De zîmbete şi priviri celor pe dinafară.

N-am surprize şi dedicări,

Pe care să le ofer din plictis şi căutări.

Închid lumina şi uşa,

Vreau să devin amorală şi încurcată,

Dar nu-mi permite înăuntrul meu.

N-am telecomandă ,

De altfel aş stinge riscul de a înţelege

Liberul arbitru

Şi iubirea de viaţă prin iubirea omenească.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>