Copii ai societății bastarde

 

Ploaia deschide

Toate ușile troleibuzului ,

În care oamenii cu paharele

Pline de vomă melancolică

Cu inimile atîrnate la gît

Și scuipă sufletele peste fereastră

Și s-aud urlete

Ca și cum s-ar naște din nou…

Merg încotro panourile îi direcționează,

Fără picioare ocupă toate locurile făcut din glod și lemn,

Ce le pertubează mirosul urban a inclinației spre antipatie socială.

Un sistem bufonat cu oameni muiați în ploaie

Pe sub asfaltul existențial :

Sunt niște urme  de crimă

Și nu sunt în detenție,

Cei ce pictează,

Cei ce cîntă,

Cei ce scriu,

Cei ce n-au societate…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>