De aproape spre departe

Nu poți aduna atîtea în tine :

amintiri…uitări…pierderi…regăsiri…

Nu poți atinge golul,

dar e tot ce mi-a mai rămas

să ating golul dintre mine și tine.

Un schimb de aureole sentimentale

prin imagini siropoase.

Stau cu ochii țintiți spre tine

și admir cum plecarea ta

înseamnă reîntoarcere.

Torn apă pămîntului

plin de bîltoace străine

și nu-mi găsesc locul…

Nu te mai chem, nu te mai caut,

oare sunt vinovată pentru libertatea mea ?

Oare libertate ar însemna profesionalism în dezămăgiri ?!

Ascult pianul din fiori efemeri

și mi-e frig de la oceanul ,

în care stai cu anii ,

ești atît de adaptat,încît orice plasă de-a mea

e o mare mediocră în inconștientul meu,ce-mi provoacă insomnii.

Oamenii se simt acasă în inimile celorlalți ;

se simt în ospeție în ochii celorlalți ;

se simt străini în viețile celorlalți ;

Și-atunci or și-acum unde ne simțim noi, doi martiri,

dornici de casă, de ospeție, de străinătate ?!

Suntem necunoscuți din prea multă cunoaștere…

Trebuie să fim foarte departe, ca să fim foarte aproape…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>