Joacă-te cu tine

 

Sub tabla de şah,

Trag aţe şi încerc a juca mîrşav

Cu suprafaţa gîndului meu.

În pătratele negre

Îmi scriu epilogul,

În pătratul alb laşi laş tu

Libertatea mea de moarte.

Merg pe diagonală şi modific mişcarea

După cum mişcă cutremurul propria neputiinţă umană.

Pe întuneric toţi sunt egali ( de aia pe vremea acea cu C , lumina era pe ore ) ,

Egalii joacă şi rănesc cu acurateţe  masca din lemn ,

Iar eu îmi cioplesc dintr-un chip un inamic

Pentru ca rămăşiţele rămase în palmele mele

Construiesc o altă tablă de şah ,

Pe care o înţelege doar pămîntul trasat cu linii strîmbate.