Vin din vene

 

Pe venele tale

Îmi desenez drumul

Ca

Să ajung la vis.

O simbioză de  „da” și  „nu”

Într-o cutie spartă

Din altă cutie caustică ,

În care urlă puterea mea de a te împături

Și de a te lăsa la marginea patului desfăcut de atingeri agale

și săruturi diagonale

De la umăr la alt umăr.

 

Sub piele săgeți de contrasens,

Îmi aud legănarea colierului cînd mă privești cu povești.

 

Blamată să-mi fie îndoiala

Că ai purta o altă îmbrățișare.

 

Străinii ne-au părăsit,

Ne cunoaștem cum recunosc scrisul tău desenat pe venele tale

Și explodează una cîte una cînd nu găsesc drumul spre ele…