Bloc

187705-1388042664-1600-730x489

 

 

Suntem un coridor mic,

un coridor mare,

mic,

mare,

un cor ș(i) de dor .

Fierb răceala de alături

Și

Înlătur

căldura cu îndușeala la podea.

Caut în covor scame din surîsul tău ca un apus în zmeură strivit de-o mînă albastră.

Țin în cutie mașina de scris, dar n-am cutie pentru pulsul ritmat

ca un cutremur de 11 repetat de 2 ori

(și nu aduna că iese 13 )

Cercuri de întuneric

(și nu întreba cum le văd)

se rotesc pătrat în ochii mei-n lan

cu stele acoperite

cu/ cărți,

pe care stăm,

pe care le prăfuim,

pe care scrim,

pe care le purtăm în geantă cînd mergem în parc.

 

Iubirea – criminal de suflet. Din plăcere mori,dacă trăiești.

Poezia din bus

tumblr_ms6d2q5H7b1qf1aoao3_500

 

Felinare -ochi disperați,

Căutători de umbre,

 în care oamenii leagă șireturile unui altuia – de cade unul s-o facă și celuilalt ca-n ieșire din iad.

În focul de artificii ca liniile de métro ,ne stingem la prima stea…

Ne înădușim de la fumul din uzina creierului și ștergem scuipînd pe cerul , care apasă

 cu munți în tine și ești mic ca pămîntul.

Ești zgomot cu égou dezumflat pînă la o scrișnire de dinți din fundul océanului a unei balene moarte înghițită de un pirat cu ceas încleștat în mîna fără degete și cu ochii deschiși.

Și acolo sunt felinare.

Caută-mă acolo…